Strict Standards: mktime(): You should be using the time() function instead in /home/bengesti/public_html/plugins/system/vvisit_counter/vvisit_counter.php on line 32

Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/bengesti/public_html/plugins/system/vvisit_counter/helper/vvisit_counter.php on line 28

Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/bengesti/public_html/plugins/system/vvisit_counter/helper/vvisit_counter.php on line 120

Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/bengesti/public_html/plugins/system/vvisit_counter/helper/vvisit_counter.php on line 123

Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/bengesti/public_html/plugins/system/vvisit_counter/vvisit_counter.php on line 46

Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/bengesti/public_html/plugins/system/vvisit_counter/vvisit_counter.php on line 106
Specii şi habitate

Sigla

Situl Natura 2000 Prigoria Bengești

Speciile şi habitatele de importanţă comunitară prezente în sit

Situl Natura 2000 este în mod deosebit important pentru menţinerea habitatelor forestiere şi a speciilor protejate care sunt prezente aici. Este una dintre puţinele zone de deal în care se află păduri de fag, acestea formând aici două tipuri de habitate naturale protejate.
În Situl Natura 2000 Prigoria-Bengeşti, cele mai mari suprafeţe de pădure sunt acoperite de gorunete, făgete şi goruneto-făgete (FD3) şi deţin peste 98% din sit. Suprafeţe mici de pădure sunt formate din pin sau amestec de fag şi conifere. Pe văile pârâurilor întâlnim zăvoaie de anin în amestec cu frasin, sălcii şi alte specii ce formează habitatul natural protejat 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). Acest habitat formează fâşii înguste chiar pe malul de lângă apă. În aceste fâşii se întâlnesc, mai rar, şi arbori precum plopul negru sau ulmul. Sunt prezenţi, de asemenea, arbuşti ca socul negru, care are nevoie de azotul fixat de bacteriile de pe rădăcinile aninului, alunul, călinul sau sângerul. În stratul ierbos găsim ferigi, mentă, nu-mă-uita. Acest habitat este foarte impoartant la nivel european. Ocupă suprafeţe mici de teren şi este specific zonelor de luncă din preajma apelor. Este unul din habitatele care deşi nu ocupă suprafeţe întinse de teren adăposteşte un număr foarte mare de specii, constituind un rezervor de biodiversitate. Prin complexitatea lui structurală, acest habitat creează o mare diversitate de de nişe ecologice, oferind loc de odihnă, de hrană, de cuibărit şi de creştere a puilor pentru numeroase specii de animale.
Situl Natura 2000 Prigoria-Bengeşti fiind acoperit de păduri în proporţie de peste 98%, este foarte important pentru speciile de nevertebrate Osmoderma eremita (gândacul sihastru), Lucanus cervus (rădaşca) şi Morimus funereus (croitorul cenuşiu). Gândacul sihastru şi rădaşca sunt specii care în ultimii ani au cunoscut un declin accentuat datorită restrângerii habitatelor prielnice.
În acest sit întâlnim în cea mai mare parte un escosistem terestru forestier antropogen, în care intervenţia omului este parţială (management forestier general, tăieri de arbori).
De-a lungul pârâurilor ce străbat situl Natura 2000 se formează ecosisteme şi microecosisteme acvatice majoritatea temporare. Durata menţinerii ecosistemelor temporare depinde de perioada, durata şi cantitatea în care cad precipitaţii (ploi, ninsori) în zonă. În câteva zone, pe suprafeţe mici întâlnim ecosisteme terestre formate din pajişti şi tufărişuri.
Situl prezintă o importanţă deosebită pentru 6 habitate forestiere dintre care unul prioritar şi pentru specii de amfibieni şi nevertebrate.

Tipuri de habitate prezente în sit

9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum
9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum
9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum
91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun
91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen
91E0 * Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

Specii de amfibieni prezente în sit

Buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata)
Este o broscă de dimensiuni mici, de până la 5 cm. Corpul este aplatizat, are capul mare și botul rotunjit. Coloritul este extrem de variabil. Pe spate indivizii sunt coloraţi în cenuşiu deschis, maroniu sau măsliniu pătat cu negru. Abdomenul şi guşa sunt colorate în galben, pe fondul căruia este un desen marmorat cenuşiu spre negru, dominând însă pigmentul galben. Coloritul este foarte intens, reprezentând un mijloc de avertizare asupra toxicităţii speciei.
Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putându-se reproduce inclusiv în denivelări ale solului ce conţin sub un litru de apă.
Este întâlnită aproape pretutindeni unde găseşte un minim de umiditate, de la 150 m până la aproape 2000 m altitudine.

IMG 3142   IMG 3143   IMG 3145

Specii de nevertebrate prezente în sit

Lucanus cervus (rădașca)
Gândac cu elitrele de culoare brun-castanie, este cel mai mare coleopter din România și din Europa, lungimea corpului fiind între 25 și 75 mm. Este ușor de recunoscut, masculii având mandibule sub forma unor coarne care pot atinge jumătate din lungimea totală a gândacului. Preferă pădurile bătrâne de cvercinee (stejar, cer și gorun). Dezvoltarea larvelor are loc pe o perioadă de 4 - 5 ani. Larvele se dezvoltă în lemnul putrezit, hrănindu-se cu acesta. Gândacii tineri apar toamna, însă nu părăsesc camera larvară până în primăvara următoare.
În ultimul timp rădașca este din ce în ce mai rară datorită dispariției tot mai multor habitate (mai ales păduri de stejar), datorită exploatării comerciale a pădurilor și a îndepărtării lemnului mort.

 Lucanus cervus 1   Lucanus cervus 2   Lucanus cervus 3

 

Morimus funereus (croitorul cenușiu)
Gândac de culoare cenușiu-argintie, cu antene lungi și câte două pete negre, catifelate pe fiecare elitră (aripioară). Lungimea corpului variază între 18 și 38 mm. Masculii au antene foarte lungi, acestea sunt de 1-1,5 ori mai lungi decât elitrele, antenele femelelor având aproximativ aceeaşi lungime ca şi elitrele. Preferă pădurile de stejar și fag, însă apariții ocazionale au fost semnalate și în pădurile de conifere. Adulții pot fi observați în perioada mai-iulie pe trunchiurile copacilor. Larvele se dezvoltă sub scoarța copacilor putreziți, iar ulterior în lemnul acestora. Stadiul larvar durează 2 ani.

 Morimus funereus 1   Morimus funereus 2  Morimus funereus 3

Osmoderma eremita (pustnicul, gîndacul sihastru)
Gândac cu lungimea între 22 și 26 mm, corpul brun închis sau negru-cafeniu cu un luciu ca de bronz. Antenele sunt foarte scurte și groase. Preferă pădurile bătrâne de foioase. Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează 3 ani. Femela depune ouăle sub scoarța arborilor bătrâni sau în scorburile acestora. Larva trăiește în lemnul putrezit al scorburilor. Adulții sunt activi în decursul perioadei iunie-septembrie, când pot fi observați zburând pe diferite flori.
Este o specie de interes prioritar pentru conservare, deoarece, deși este larg răspândită, practicile silvice de eliminare a arborilor bătrâni au dus la reducerea drastică a habitatului speciei, implicit la declinul acesteia. În prezent specia este din ce în ce mai rară, în declin populațional și cu apariții sporadice, starea de conservare a a cesteia în situl Natura 2000 Prigoria-Bengești fiind nefavorabilă/neadecvată (pentru mai multe informații vezi planul de management).